Ion Ratiu, In fine, acasa, Ed Univers, 1999

Nu vom stii poate niciodata daca Ion Ratiu se astepta sau nu sa moara in momentul in care i-au aparut memoriile. Fiind insa un jurnal ce nu tine cont de ce va fi si va veni, nu-l putem banui pe marele gentleman de tentativa de razbunare. Si daca avem o memorie buna sau citim doar cartea sa constatam ca a avut destule ocazii sa-i loveasca pe cei care s-au purtat cel putin dambovitaneste cu domnia sa. Memoriile sale din perioada decembrie 1989 decembrie 1999 se constituie intr-o carte dedicata Revolutiei romane si luptei inca neincheiate de indeplinire a idealurilor sale. Nu cu uimire ci cu un evident deliciu al lecturii descoperim un martor avizat al istoriei ultimilor 10 ani si ce istorie! In plus, Ion Ratiu are avantajul celui care nu avut nimic de castigat in implicarea sa in circul politic romanesc, are avantajul celui care a avut numai de daruit si nu a asteptat niciodata vreo rasplata. In rest, multi ar trebui sa-si ascunda capul in nisip cand lupa memorialistica a celui din neamul memorandistilor se opreste asupra lor, a faptelor si a intrigilor lor marunte dar pe care vor sa le prezinte ca fiind mari si patriotice.