Nu vom stii poate niciodata daca Ion Ratiu se astepta sau nu sa moara in momentul in care i-au aparut memoriile. Fiind insa un jurnal ce nu tine cont de ce va fi si va veni, nu-l putem banui pe marele gentleman de tentativa de razbunare. Si daca avem o memorie buna sau citim doar cartea sa constatam ca a avut destule ocazii sa-i loveasca pe cei care s-au purtat cel putin dambovitaneste cu domnia sa. Memoriile sale din perioada decembrie 1989 – decembrie 1999 se constituie intr-o carte dedicata Revolutiei romane si luptei inca neincheiate de indeplinire a idealurilor sale. Nu cu uimire ci cu un evident deliciu al lecturii descoperim un martor avizat al istoriei ultimilor 10 ani – si ce istorie! In plus, Ion Ratiu are avantajul celui care nu avut nimic de castigat in implicarea sa in circul politic romanesc, are avantajul celui care a avut numai de daruit si nu a asteptat niciodata vreo rasplata. In rest, multi ar trebui sa-si ascunda capul in nisip cand lupa memorialistica a celui din neamul memorandistilor se opreste asupra lor, a faptelor si a intrigilor lor marunte dar pe care vor sa le prezinte ca fiind mari si patriotice.