Perspectivele relansarii Economice in Romania

In ultima perioada de timp s-au afirmat doua tipuri diferite de abordare a realitatii economice din Romania. Practic, se vorbeste de faptul ca in prezent exista doua politici contradictorii, lucru afirmat si de unii economisti din Senat: o politica este cea promovata de Guvernul Romaniei, ce doreste in continuare mentinerea unui buget de austeritate, lucru recomandat si de catre F.M.I., cealalta reprezinta politica Senatului, care doreste o relaxare fiscala, fapt ce ar contribui astfel la sporirea volumului de bunuri si servicii produse in tara. Infruntarea Guvern-Senat devine din ce in ce mai deschisa, senatorii din comisiile de specialitate aducand amendamente Ordonantelor venite de la Palatul Victoria.

De fapt, ambele abordari au fundamente economice solide, avand sanse de a face ca economia nationala sa-si intrerupa in anul viitor tendinta descendenta si sa inceapa treptat sa genereze performante.
 
 

Senatul doreste relaxarea fiscala

Optica Senatului este de a ajuta acea parte a firmelor de pe piata romaneasca care s-au aratat competitive si care au rezistat intr-un mediu de afaceri deosebit de dificil.

De asemenea, senatorii doresc atragerea de investitii staine directe deosebit de importante ca volum. In acest sens, a fost elaborat un proiect de lege care ofera stimulente fiscale deosebite intreprinzatorilor romani si straini.

Printre altele, se prevede scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, acceptarea integrala ca deductibile a cheltuielilor cu amortizare accelerata (daca firma opteaza pentru aceasta metoda), reducerea pe diferite perioade de timp a impozitului pe profit pentru investitiile mai mari de 1 milion de dolari.

Aceste masuri au meritul de a schimba situatia grea din economia reala. Practic, se ofera firmelor “o gura de oxigen”, li se sporeste capacitatea de autofinantare, capacitatea de a realiza investitii din propriile lor acumulari de capital, mai ales in conditiile in care accesul la credite este dificil datorita costului ridicat al acestora (dobanzile promovate in prezent de bancile comerciale sunt ridicate din cauza politicii monetare de tinere in frau a inflatiei). Prin realizarea de investitii, masa bunurilor si serviciilor din economia reala ar creste, ceea ce ar duce la calmarea inflatiei. Totodata, bancile comerciale sunt scutite de efortul de a pastra ele singure inflatia la un anumit nivel si astfel ar putea cobori dobanzile, putand oferi conditii mai usoare de creditare. Evident, efectul ar fi cuplarea mult dorita a economiei reale de cea monetara.

Totodată, dezvoltarea economiei reale ar putea avea un efect benefic şi asupra bugetului, prin cresterea cantitatii de marfuri vandute, marind in acest fel incasarile statului rezultate din TVA. Nu trebuie omis nici faptul ca intreprinderile care se vor dezvolta si consolida vor reprezenta o cale de absorbtie a fortei de munca rezultate ca urmare a disponibilizarilor din intreprinderile neperformanete.

Nu in ultimul rand, Romania ar putea deveni un punct de atractie pentru investitorii straini. Asa cum s-a mentionat, proiectul de lege cuprinde o serie de scutiri de impozit pe profit pentru investitiile directe de peste un milion de dolari, cea mai mare facilitate reprezentand-o chiar scutirea de impozit pentru investitiile directe de peste 50 de milioane de dolari, scutire acordata pe o perioada de 10 ani. Este lesne de inteles ca aceasta masura se adreseaza investitorilor straini atata timp cat in Romania nu exista inca conditiile acumularii unor sume atat de mari. Astfel se face o invitatie firmelor de talie internationala de a-si dezvolta afacerile in Romania si de a ajuta la consolidarea unei piete in formare.

Asadar, viziunea Senatului se indreapta direct catre economia reala, direct catre economia productiva, fiind singura in masura sa scoata economia nationala din impas si fara dezvoltarea careia masurile monetare si fiscale sunt sortite esecului. In acest sens, este foarte simplu de inteles ca, fara o relansare a activitatilor economice, bugete de austeritate vor mai exista inca multi ani, dar ele in final se vor prabusi si vor arunca Romania intr-o criza economica si sociala grava.

Guvernul promoveaza in continuare masuri de austeriate

Criza resurselor financiare existenta in Romania de mai multi ani determina Guvernul la o mai mare vigilenta si prudenta in legatura cu relaxarea fiscala. Aceasta este amanata permanent, promovandu-se in continuare o politica de austeritate. Desigur, acest lucru este de inteles mai ales ca asupra guvernantilor exista o continua presiune a medicilor, profesorilor, sau altor categorii socio-profesionale pentru marirea salariilor. Astfel, o relaxare fiscala ar saraci si mai rau bugetul tarii, existand riscul de neplata a salariilor bugetarilor, ceea ce ar duce la impotante manifestatii de strada si la o criza sociala la scara nationala. Chiar si numai pentru acest motiv, guvernul se vede nevoit sa realizeze o politica nepopulara, aceea de mentinere a unui regim fiscal ridicat. De asemenea, Romania se afla si intr-o conjunctura internationala nefavorabila, trebuind sa realizeze un efort financiar deosebit in anul urmator, de aproximativ 2,2 miliarde de dolari. Mai mult, Romania are un rating deosebit de scazut, ceea ce va face ca accesul pe pietele straine sa fie extrem de dificil. In acest sens, o sursa straina relativ accesibila ramane FMI, acesta conditionand insa eliberarea unei noi transe de imprumut de realizarea unor masuri ferme de reforma si realizarea unui deficit bugetar cat mai mic. Cum pentru anul viitor se prevede un deficit comercial de doua miliarde de dolari si cum pentru acoperirea sa este nevoie de o intrare de capital din exterior de circa un miliard de dolari se pare ca guvernul nu are alta alternativa decat sa urmeze calea prescrisa de FMI. Pe de alta parte, daca Romania nu primeste acest imprumut, va trebui sa finanteze singura deficitele precum si plata datoriilor externe, iar daca nu aplica in acest sens un regim fiscal aspru, risca sa intre in incapacitate de plata, cu repercusiuni grave asupra imaginii tarii in cercurile financiare internationale. E cunoscut faptul ca o tara in curs de dezvoltare are nevoie permanenta de fluxuri externe de capital, iar inchiderea acestei supape ar duce la prabusirea interna a pietei din tara respectiva.

Trebuie de asemenea mentionat faptul ca pe plan intern Guvernul Romaniei s-a angajat sa realizeze niste reforme foarte dure. Este vorba in speta de inchiderea acelor intreprinderi pentru care nu se prevede nici o sansa de a deveni rentabile pentru viitor. In acest fel are loc eliminarea marilor pierderi, bugetul ramanand mai putin impovarat. Astfel, se intentioneaza ca prin asanarea economiei reale si mentinerea unui regim fiscal ridicat, in anul viitor tendinta descendenta sa se infraneze, iar spre sfarsitul anului sa inceapa o crestere economica sanatoasa. Asadar, se doreste un coridor care sa faca trecerea catre relansarea economiei nationale ce reprezinta o cale mai sigura si scuteste tara de eventualele fluctuatii asupra bugetului pe care le-ar putea reprezenta relaxarea fiscala. Cu alte cuvinte, se doreste formarea unui mediu economic cat mai putin turbulent, cu un blocaj financiar scazut, un mediu curatat de firme ce inghit practic in momentul de fata performantele firmelor viabile. Numai in acest mediu este posibila relansarea cu adevarat a economiei nationale, care sa inceapa treptat sa functioneze la parametri normali si conform adevaratului ei potential.

Cele doua modalitati de abordare a realitatii actuale din Romania sunt fundamentate din punct de vedere economic. Neajunsul lor este acela ca reprezinta o maniera unilaterala de percepere a fenomenelor economice, in loc ca masurile sa fie cuprinse intr-un program coerent ce sa vizeze urmatorii doi ani (pana la noile alegeri electorale). De exemplu, se poate pune problema, in cazul inchiderii unor intreprinderi de stat, pe ce cale va fi absorbit somajul generat de o asemenea masura atata timp cat ritmul investitiilor interne si al extinderii firmelor este unul lent ? Pe de alta parte, in cazul reducerii nivelului fiscal, din ce resurse ar putea fi finantate activitatile culturale, din invatamant si medicina intr-o perioada de timp foarte apropiata ? Asadar, problemele sunt deosebit de complexe si dificile si ca atare ele necesita pachete de masuri bine articulate intre ele si care sa produca transformari in profunzime si nu doar efecte, care pe termen scurt sa fie favorabile, dar pe termen lung sa genereze noi dezechilibre macro-economice.