Şomajul - reprezentat de numărul de persoane care nu au de lucru - este măsurat la un anumit moment de timp, fiind o mărime de stoc. Numărul de şomeri se modifică de la o perioadă la alta. Concentrându-ne numai asupra stocurilor forţei de muncă şi a schimbărilor acestora de la o lună la alta, se poate crea o impresie de falsă stabilitate la nivelul pieţei muncii. Nivelele forţei de muncă, a numărului de angajaţi şi şomeri se modifică destul de puţin de la o lună la alta, mascând astfel natura deosebit de dinamică a pieţei muncii. În fiecare lună o proporţie destul de importantă de şomeri părăsesc acest statut, fie angajându-se, fie părăsind forţa de muncă. În acelaşi timp, o parte din cei angajaţi devin şomeri, iar o parte a populaţiei intră pe piaţa muncii prin căutarea unui loc de muncă sau prin angajare.

Notând cu Ş numărul de şomeri, cu O populaţia ocupată şi cu N populaţia în afara forţei de muncă,rata şomajului se va determina după relaţia:

Între mărimile de stoc O, Ş, şi N există şase fluxuri posibile, descrise grafic prin figura 1.

1. - persoane care îşi pierd locul de muncă şi trec în categoria “şomer”;
2. - şomeri care îşi găsesc un loc de muncă, trecând din categoria de “neocupat” în cea de “ocupat”;
3. - persoane care intră sau reintră în “forţa de muncă”, obţinând un loc de muncă imediat;
4. - persoane care îşi pierd serviciul, trecând în afara forţei de muncă (de exemplu, pensionari);
5. - persoane care intră din afara forţei de muncă în categoria “forţă de muncă”, dar iniţial neangajat;
6. - persoane care trec din categoria “neocupat” în afara forţei de muncă (de exemplu, persoanele descurajate).

Alături de modelul prezentat anterior, merită amintit modelul-flux de determinare a ratei şomajului elaborat de Robert Taylor în1979, citat de G.N. Mankiw. Acest model prezintă o variantă restrânsă a fluxurilor descrise anterior, întrucât ia în considerare ca factori determinanţi ai ratei şomajului, numai două fluxuri: cel al şomerilor care îşi găsesc de lucru în fiecare lună şi cel al angajaţilor care îşi pierd locul de muncă în aceeaşi perioadă.

ş = F (P_on, P_no, P_şn, P_nş, P_oş, P_şo) [2]

în care: P_on - proporţia angajaţilor care părăsesc forţa de muncă; P_no - proporţia celor din afara forţei de muncă care intră în forţa de muncă şi găsesc de lucru; P_şn - proporţia şomerilor care părăsesc forţa de muncă; P_oş - proporţia angajaţilor care devin şomeri; P_nş - proporţia celor din afara forţei de muncă ce devin şomeri; P_şo - proporţia şomerilor care îşi găsesc de lucru;

Piaţa muncii în echilibru presupune faptul că atât numărul persoanelor ocupate, cât şi numărul şomerilor rămân constante o perioadă mai mare de timp. În acest caz, numărul şomerilor de la începutul perioadei care au găsit de lucru însumat cu numărul celor din afara forţei de muncă la începutul perioadei care au găsit de lucru este egal cu numărul persoanelor ocupate la începutul perioadei care au devenit şomeri în timpul perioadei analizate.

Prin înmulţirea ecuaţiei (3) cu P_nş şi a ecuaţiei (4) cu P_ne şi apoi scâzând ecuaţia (4) din ecuaţia (3), se obţine:

Rata şomajului se determină raportând numărul total de şomeri Ş la suma acestuia cu populaţia ocupată O.

Rata şomajului, potrivit acestui model -flux de analiză a pieţei muncii, se va determina cu relaţia:

Astfel, rata şomajului unui anumit grup depinde de fluxurile membrilor acestuia între cele trei statute ale pieţei muncii. Mai mult, din ecuaţia anterioară rezultă că o creştere a fluxurilor P_oş, P_on , P_nş duce la creşterea ratei şomajului, în timp ce creşterea fluxurilor P_şo, P_şn, P_no are drept consecinţă scăderea ratei şomajului.

În situaţia când piaţa muncii nu este în echilibru şi se cunoaşte modificarea numărului de şomeri, de exemplu cu un indice I, rata şomajului se determină cu relaţia:

A=P_no(P_un +P_şo-1) + P_nşP_şo [13]

B=P_oşP_no+P_nş(P_on+P_oş-1) [14]

Această relaţie de determinare a ratei şomajului a fost verificată cu ajutorul datelor privind situaţia existentă pe piaţa muncii în trimestrele II şi III ale anului 1998, publicate în “Anchetă asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), Trimestrul III 1998”, realizată de Comisia Naţională pentru Statistică.

Valorile proporţiilor în care populaţia a trecut de la un statut economic la altul, calculate be baza datelor prezentate în tabelele 1 şi 2 sunt: P_on =0,0532477; P_no =0,0511906; P_şn;=0,2369051; P_nş =0,0111997; P_şo =0,1195788; P_oş =0,0078534.

Pentru aceste valori calculate, avem: A=-0,0316025, B=-0,0101134. Indicele efectivului de şomeri are valoarea: I=1,0135542.

Prin urmare, în condiţiile în care se cunosc proporţiile de transfer a populaţiei de la un statut economic la altul şi faptul că numărul de şomeri a crescut în trimestrul III faţă de trimestrul II 1998 cu un ritm de 1,35%, se poate determina rata şomajului în trimestrul III, cu relaţia [12]. Valoarea astfel calculată este ş₁ = 0,05615.

Comparând acestă valoare cu cea publicată de către CNS ( de 5,6%), se constată existenţa unei abateri minime, justificată prin precizia insuficientă a datelor avute la dispoziţie.

Analiza fluxurilor existente pe piaţa forţei de muncă are o importanţă esenţială în fundamentarea variatelor teorii despre şomaj, dar şi în stabilirea unor măsuri eficiente de reducere a şomajului. Aceste fluxuri explică de ce proporţia indivizilor care trec de la un statut la altul pe piaţa forţei de muncă variază în timp sau în funcţie de vârstă, rasă, sex sau grup etnic. Ecuaţia [2] poate explica de ce rata şomajului creşte în perioada de recesiune, cum şi de ce rata şomajului este influenţată de sistemul asigurărilor sociale şi cum alte politici guvernamentale – creşterea compensaţiilor pentru şomaj, modificarea vârstei de pensionare ş.a.- pot afecta rata şomajului. Astfel, de exemplu, în condiţile scăderii cererii agregate, situaţie specifică unei recesiuni economice, fluxurile care intră la nivelul şomerilor se vor intensifica iar proporţiile P_oş şi P_nş vor creşte.

Analiza acestor fluxuri şi modul în care ele determină rata şomajului, pentru situaţia României în trimestrele II şi III 1998 permit identificarea câtorva concluzii.

Preocuparea faţă de un nivel redus al şomajului trebuie să se concentreze atât asupra persoanelor care devin şomeri cât şi asupra celor care părăsesc şomajul. Persoanele ocupate în trimestrul II care au devenit şomere în trimestrul III au o proporţie de 0,78%, iar cele care au trecut în afara forţei de muncă reprezintă 5,32%. Şomerii din trimestrul II care au găsit locuri de muncă în trimestrul III au o proporţie mai mare (11,98%), iar 23% dintre aceşti şomeri au devenit persoane inactive. Demn de remarcat este faptul că proporţia în care persoanele active în trimestrul II au devemit inactive este egală cu proporţia celor inactivi în trimestrul II care au devenit activi (cca 5%).

Se constată că, în ciuda unei aparente stabilităţi a situaţiei existente pe piaţa forţei de muncă în cele două trimestre, concretizate într-o rată a şomajului de 5,6% în ambele perioade, piaţa muncii are un dinamism accentuat, reflectat de existenţa unor fluxuri semnificative de persoane care trec de la un statut la altul. Astfel se explică şi faptul că, deşi rata şomajului nu s-a modificat, efectivul şomerilor a crescut în trimestrul III faţă de trimestrul II 1998 cu 9000 persoane, respectiv 1,35%.

Aceste fluxuri pun în evidenţă şi existenţa unei mase importante de persoane care şi-au păstrat acelaşi statut, îndeosebi în ceea ce priveşte persoanele ocupate şi persoanele inctive, care au rămas la acelaşi statut în proporţie de peste 90%. Referitor la numărul de şomeri, se constată că din şomerii trimestrului III, o proporţie de 69% erau şomeri şi în trimestrul II.

[1] Capanu, I., Mitruţ, C., Wagner, P.- Sistemul Conturilor Naţionale şi Agregate Macroeconomice, Editura All, Bucureşti, 1994

[2] Ehrenberg, R.G., Smith, R.S. - Modern Labor Economics. Theory and Public Policy, Fourth Edition, The HarperCollins Publishers, New York, 1991

[3] Mankiw, Gregory N. – Macroeconomics, Worth Publishers, New York, 1992

[4] Roman, Monica – Şomajul –între teorie şi realitate, Economistul / 22. 03. 1999

[5] * * * Anchetă asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), Trimestrul III 1998", Comisia Naţională pentru Statistică.