Cum stam?

Speranta congelata

Disputa politica ce se anunta dura, fara menajamente si caracter, a înghetat brusc. O fi iarna care ne ia mereu pe neasteptate, o fi jena care ar fi trebuit sa-I cuprinda pe politicieni de 1 Decembrie, o fi luna cadourilor, apropierea Craciunului si a unui an nou, ultimul cu prefixul 19. Sau poate din cauza dezvelirii încalcarii unui embargou mult mai îndepartat decât cel de peste Dunare? Dupa bâlbâita prestatie a oficialilor, din care nu am înteles prea mare lucru, primirea noastra în NATO ar fi un act de mare curaj din partea celor de peste ocean, care ne-au ajutat sa nu comitem fapte ireparabile în cooperarea militara cu Irakul si ne-au usurat sufletul, spunând la întreaga lume, la CNN si la o ora de vârf, cum sunt toate pe acolo, ce vroiam sa facem dar nu am
reusit. Interesant este ca aceasta tatonare s-a petrecut pe durata tuturor guvernarilor post-revolutionare, de la stânga la dreapta, sub doi presedinti si foarte multi ministri. Nici nu este greu devreme ce schimbam ministri ca prin Irak, prin micro-revolutii sau mini-lovituri de stat, guvern sau palat, cum a fost cazul recentului Dinu Gavrilescu sau deja uitatului Sorin Dimitriu. Despre charismaticul Daniel Daianu ce sa mai scriem, el a fost primul care a beneficiat de noua formula de remaniere de buzunar si nu ne mai amintim de el decât când mai vine înlocuitorul Remes cu câte o solutie. Daca vom continua sa exageram în acuzatia de inflationist adusa celui de al 13-lea salariu, daca vedem din nou pretul benzinei ca unica solutie pentru umplerea golurilor bugetare, daca iar nu închidem fabricile producatoare ale acestor goluri si recunoastem oficial existenta economiei subterane si a incapacitatii de a colecta darile catre stat, ne întrebam la ce bun ca l-am schimbat pe Daianu, ba chiar si pe Ciumara., sau ce am avut cu Ciorbea ori cu Vacaroiu, ca sa ne facem ca nu observam ca lumea continua sa se întrebe de ce l-am mai împuscat pe Ceausescu. De fapt asta era, în decembrie ne amintim de Marea Unire, de Mos Nicolae si Mos Craciun, de Revelion si
cadouri dar si de cei morti în 1989 si de visele pe care ni le-am facut atunci. Ca asa este românul, îsi face sperante care nu pot fi omorâte ci cel mult congelate, pâna la urmatoarea votare, oricând ar fi ea.

(Marius Tita, 8 decembrie, cmtitza@hotmail.com)

Autorul articolului este singurul raspunzator pentru continutul acestuia!



 
Va rog sa scrieti observatiile dvs. in spatiul de mai jos. 
Parerile coerent exprimate, chiar daca contrazic prezentul articol, vor fi atasate la sfarsitul lui daca autorul opteaza pentru aceasta.
Numele:
Adresa de e-mail: 
Comentariu:

Sunt de acord ca acest comentariu al meu sa fie atasat la sfarsitul articolului

DA NU
Acest mesaj apartine autorului articolului (introduceti parola):