Cum se traduce EURO în româneste?

Aparitia mult trâmbitata a EURO, la 1 ianuarie 1999, nu aduce mari
noutati. În acest moment avem de a face cu înlocuirea mai vechiului ECU
cu noul EURO si acordarea unei mai mari atentii acestei monede de cont.
Aderarea la EURO nu mai este o optiune fluctuanta, ci o decizie clara,
bazata pe îndeplinirea unor criterii foarte stricte. De fapt, marele
câstig al lansarii EURO la momentul planificat este faptul ca un numar
atât de mare de state au îndeplinit aceste conditii care au creat
cosmaruri guvernelor "celor 15". Practic, doar Grecia, eterna oaie
neagra a Uniunii Europene, nu a îndeplinit cele cinci criterii,
celelalte trei state comunitare ramase în afara EUROLAND-ului alegând
benevol neparticiparea.
La 1 ianuarie 1999 a fost, de fapt, lansat un proces care va duce la
adevaratul EURO, peste exact trei ani, când integrarea deplina va face
sa dispara monedele nationala, simboluri ale suveranitatii istorice,
piedica în calea unificarii europene moderne. Atunci vor începe sa
circule monezile si bancnotele EURO, banii efectivi, desi actualele
evolutii ne permit sa speram ca vom plati totul cu carduri si bani
electronici. Procesul unificarii monetare este, însa, mult mai complex.
Desi acum apare ca un fenomen planificat strict, aproape ca în vechile
regimuri cunoscute doar pe la noi, nu si în Vest, o programare etapizata
a unor evolutii greu chiar de anticipat. Primul pas, cel de la 1
ianuarie 1999, a fost facut cu succes, dar nu fara emotii. În urma cu
doi-trei ani plutonul fruntas, cel calificabil în EURO, avea o alta
structura si o componenta redusa. Mult timp a fost sub semnul întrebarii
participarea de la prima faza chiar a Frantei si Germaniei, locomotivele
integrarii europene, tarile care si-au propus sa transforme o rivalitate
veche si ucigatoare într-un model de cooperare economica. Amenintarile
cele mai mari au venit si vor continua sa vina tocmai din aspectele
ne-economice ale procesului de unificare europeana. Moneda unica este
cel mai puternic simbol al suveranitatii economice statale. Renuntarea
la acest simbol este piatra de încercare pentru integrarea economica si
politica a Uniunii Europene. Pasul a fost facut, urmeaza ca evolutia
economica sa dea girul valabilitatii actiunii comune.
De ce o moneda comuna atâta timp cât mai sunt mari restante în proiectul
politic, social, de securitate si politica externa al "celor 15"? Drumul
spre aceasta realizare a fost lung, se observa aceasta fara sa coborâm
la antichitate sau Carol cel Mare, constatând ca ideea unei singure
monede a însotit ideea unei Europe unite. Daca analizam numai drumul de
la Tratatul de la Roma, sau un pic înainte, de la primele organizatii
integratoare postbelice, si tot descoperim tot felul de initiative de
unificare monetara. Ea apare ca o adevarata stringenta în plin proces de
globalizare, când este obligatorie comparatia cu dolarul si yenul. Din
pacate, construirea EURO cu ochii la dolar este un pericol mortal pentru
tânara moneda. Ea trebuie sa aiba propriul curs, real si realist, care
sa exprime starea economiei europene.
Un alt adevar ce trebuie privit în fata, cu constiinta ca de el depinde
soarta a milioane de oameni, este faptul ca procesul 1 ianuarie 1999 - 1
ianuarie 2002, adica gestatia monedei comune, va reduce enorm viteza de
largire a UE. Nu exista în Europa, poate cu exceptia Maltei, o economie
care sa "se lipeasca" perfect la organismul european din ce în ce mai
integrat, fara sa-l dezechilibreze sau sa fie chiar ea respinsa sau
chiar distrusa.
Realist vorbind, România este departe de a îndeplini conditiile de
aderare, si fortarea acestui proces este contraproductiva pentru o
economie în plin "tratament" de restructurare, care ar vrea "sa arda"
etapele parcurse de vecinii nostri acum patru sau cinci ani. Aceasta în
cazul ideal, pentru ca, sa mai fim câteva secunde sinceri, nici semne
clare de asa ceva nu prea vedem. Or, cu EURO, Europa comunitara se
distanteaza irevocabil si în mare viteza. Europa cladeste pentru viitor
iar noi nu ne-am îndeplinit nici trecutul. ( Marius Tita)

(Marius Tita, 8 decembrie, cmtitza@hotmail.com)

Autorul articolului este singurul raspunzator pentru continutul acestuia!