Make your own free website on Tripod.com

Cum se traduce EURO īn romāneste?


Aparitia mult trāmbitata a EURO, la 1 ianuarie 1999, nu aduce mari
noutati. Īn acest moment avem de a face cu īnlocuirea mai vechiului ECU
cu noul EURO si acordarea unei mai mari atentii acestei monede de cont.
Aderarea la EURO nu mai este o optiune fluctuanta, ci o decizie clara,
bazata pe īndeplinirea unor criterii foarte stricte. De fapt, marele
cāstig al lansarii EURO la momentul planificat este faptul ca un numar
atāt de mare de state au īndeplinit aceste conditii care au creat
cosmaruri guvernelor "celor 15". Practic, doar Grecia, eterna oaie
neagra a Uniunii Europene, nu a īndeplinit cele cinci criterii,
celelalte trei state comunitare ramase īn afara EUROLAND-ului alegānd
benevol neparticiparea.
La 1 ianuarie 1999 a fost, de fapt, lansat un proces care va duce la
adevaratul EURO, peste exact trei ani, cānd integrarea deplina va face
sa dispara monedele nationala, simboluri ale suveranitatii istorice,
piedica īn calea unificarii europene moderne. Atunci vor īncepe sa
circule monezile si bancnotele EURO, banii efectivi, desi actualele
evolutii ne permit sa speram ca vom plati totul cu carduri si bani
electronici. Procesul unificarii monetare este, īnsa, mult mai complex.
Desi acum apare ca un fenomen planificat strict, aproape ca īn vechile
regimuri cunoscute doar pe la noi, nu si īn Vest, o programare etapizata
a unor evolutii greu chiar de anticipat. Primul pas, cel de la 1
ianuarie 1999, a fost facut cu succes, dar nu fara emotii. Īn urma cu
doi-trei ani plutonul fruntas, cel calificabil īn EURO, avea o alta
structura si o componenta redusa. Mult timp a fost sub semnul īntrebarii
participarea de la prima faza chiar a Frantei si Germaniei, locomotivele
integrarii europene, tarile care si-au propus sa transforme o rivalitate
veche si ucigatoare īntr-un model de cooperare economica. Amenintarile
cele mai mari au venit si vor continua sa vina tocmai din aspectele
ne-economice ale procesului de unificare europeana. Moneda unica este
cel mai puternic simbol al suveranitatii economice statale. Renuntarea
la acest simbol este piatra de īncercare pentru integrarea economica si
politica a Uniunii Europene. Pasul a fost facut, urmeaza ca evolutia
economica sa dea girul valabilitatii actiunii comune.
De ce o moneda comuna atāta timp cāt mai sunt mari restante īn proiectul
politic, social, de securitate si politica externa al "celor 15"? Drumul
spre aceasta realizare a fost lung, se observa aceasta fara sa coborām
la antichitate sau Carol cel Mare, constatānd ca ideea unei singure
monede a īnsotit ideea unei Europe unite. Daca analizam numai drumul de
la Tratatul de la Roma, sau un pic īnainte, de la primele organizatii
integratoare postbelice, si tot descoperim tot felul de initiative de
unificare monetara. Ea apare ca o adevarata stringenta īn plin proces de
globalizare, cānd este obligatorie comparatia cu dolarul si yenul. Din
pacate, construirea EURO cu ochii la dolar este un pericol mortal pentru
tānara moneda. Ea trebuie sa aiba propriul curs, real si realist, care
sa exprime starea economiei europene.
Un alt adevar ce trebuie privit īn fata, cu constiinta ca de el depinde
soarta a milioane de oameni, este faptul ca procesul 1 ianuarie 1999 - 1
ianuarie 2002, adica gestatia monedei comune, va reduce enorm viteza de
largire a UE. Nu exista īn Europa, poate cu exceptia Maltei, o economie
care sa "se lipeasca" perfect la organismul european din ce īn ce mai
integrat, fara sa-l dezechilibreze sau sa fie chiar ea respinsa sau
chiar distrusa.
Realist vorbind, Romānia este departe de a īndeplini conditiile de
aderare, si fortarea acestui proces este contraproductiva pentru o
economie īn plin "tratament" de restructurare, care ar vrea "sa arda"
etapele parcurse de vecinii nostri acum patru sau cinci ani. Aceasta īn
cazul ideal, pentru ca, sa mai fim cāteva secunde sinceri, nici semne
clare de asa ceva nu prea vedem. Or, cu EURO, Europa comunitara se
distanteaza irevocabil si īn mare viteza. Europa cladeste pentru viitor
iar noi nu ne-am īndeplinit nici trecutul. ( Marius Tita)

(Marius Tita, 8 decembrie, cmtitza@hotmail.com)

Autorul articolului este singurul raspunzator pentru continutul acestuia!



 
Va rog sa scrieti observatiile dvs. in spatiul de mai jos. 
Parerile coerent exprimate, chiar daca contrazic prezentul articol, vor fi atasate la sfarsitul lui daca autorul opteaza pentru aceasta.
Numele:
Adresa de e-mail: 
Comentariu:

Sunt de acord ca acest comentariu al meu sa fie atasat la sfarsitul articolului

DA NU
Acest mesaj apartine autorului articolului (introduceti parola):