Alegerile constituie principiul de baza al democratiilor reprezentative; ele asigura guvernantilor legitimitatea politica. Stabilirea regulilor care sa permita participarea electorala libera, eliberata de presiuni – votul secret – si de fraude, a fost o batalie care in foarte multe tari este departe de a fi terminata, in special in cele mai putin dezvoltate. Extinderea corpului electoral in ansamblul populatiei adulte – sufragiu universal – prin eliminarea discriminarilor de ordin financiar impotriva saracilor, a celor sexuale impotriva femeilor, sau a celor rasiale, a fost de cele mai multe ori treptata.

Votul singur insa nu ajunge, trebuie definit un mecanism care sa permita desemnarea alesilor. Aceasta transformare a numarului de voturi in numar de locuri atribuite este determinata de modul de scrutin. Sunt posibile mai multe tehnici care pot fi impartite in trei mari tipuri de sisteme electorale: sistemul electoral majoritar, sistemul reprezentarii proportionale si sistemul mixt, care imbina elemente specifice ale celor doua sisteme anterioare.

In fiecare tip de sistem distingem diferite modalitati de scrutin. In sistemul majoritar exista scrutinul uninominal, scrutinul plurinominal, ambele putand fi practicate intr-unul sau in doua tururi de scrutin, precum si scrutinul practicat prin vot alternativ. In sistemul reprezentarii proportionale, scrutinul de lista se diferentiaza in functie de modul de repartizare a locurilor in parlament, principalele formule fiind: metoda celor mai mari resturi, metoda celei mai mari medii, metoda d’Hondt, metoda unui singur vot netransferabil, metoda votului cumulativ sau cea a votului limitat.

Cu toate aceasta mare diversitate de tehnici electorale, problema esentiala care se pune astazi in multe sisteme politice o constituie solutionarea dilemei referitoare la optiunea intre reprezentarea proportionala si sistemul electoral majoritar. In solutionarea acestor probleme, in tarile Europei Centrale si de Est, solutiile adoptate in abordarea democratiei sun din cele mai diverse. O serie de state s-au oprit la sistemul reprezentarii proportionale, cu toate ca in anii comunismului utilizasera in exclusivitate tehnicile scrutinului majoritar – Bulgaria, Estonia, Romania si Slovenia. Alte state au adoptat sistemul majoritar, cu unul sau doua tururi de scrutin – Belarus, Letonia, Macedonia, Moldova, Polonia, in cazul Senatului, si Ucraina. In sfarsit, o serie de state au adoptat sisteme mixte, alegand un anumit numar de deputati prin scrutin majoritar, restul fiind desemnati in cadrul sistemului reprezentarii proportionale. Este vorba de Albania, Ungaria, Lituania, Polonia, in cazul Dietei.

Modurile de scrutin nu transforma numai voturile in locuri. Din insusi faptul ca ele constituie una din regulile jocului politic, ele participa la organizarea activitatii politice, mai ales prin influentarea strategiei actorilor politici si poate chiar a votului alegatorilor.

VIITOARELE ALEGERI PARLAMENTARE, INTRE TRANZITIE SI REFORMA

Modificarea si completarea Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului este un subiect de meditatie pentru mai toata lumea, patru initiative legislative pe aceasta tema fiind depuse la Camera Deputatilor in mai putin de doi ani.

In ordine cronologica, prima incercare apartine unui numar de 5 deputati si 5 senatori, membri ai Grupului parlamentar al PDSR. Propunerea legislativa de modificare si completare a Legii nr.68/1992 si-a inceput cariera in Parlament la 10 martie 1998, fiind discutata si adoptata in Camera, in urma unui vot nominal, inca din 8 iunie 1999. Noutatile cele mai importante aduse de aceasta sunt marirea pragului electoral pentru reprezentarea parlamentara de la 3 la 5% in cazul partidelor, iar in cazul aliantelor politice, la pragul de 5%, prevazut pentru partide, urmand sa se adauge cate 3% pentru fiecare membru al aliantei, incepand cu al doilea partid, precum si reducerea duratei campaniei electorale pentru alegerile parlamentare de la 60, la 45 de zile.

Trebuie sa remarcam faptul ca cel mai radical punct al proiectului propus de PDSR, care prevedea nu numai majorarea pragului electoral de la 3 la 5%, ci si ca in cazul aliantelor politice, la acest procent se va adauga 5% pentru fiecare membru al aliantei, incepand cu al doilea partid, nu a reusit sa treaca de votul deputatilor.

Nici propunerea de a se introduce un nou alineat, 10, in cuprinsul art.66, nu a avut ecou in randul deputatilor, datorita textului sau menit sa inlature o mult prea obisnuita stare de fapt. Conform acestui alineat, ar fi trebuit ca: "Deputatul sau senatorul care, din proprie initiativa, pe parcursul unei legislaturi paraseste grupul parlamentar al partidului sau aliantei politice pe listele carora a fost ales pierde calitatea de deputat, respectiv senator…"

Sa mai notam si ca propunerea legislativa a PDSR sustine ca este oportuna mentinerea in continuare a scrutinului electoral de lista blocata, precum si repartizarea si atribuirea mandatelor de senator si deputat in doua etape: la nivelul fiecarei circumscriptii electorale si la nivel de tara. Din acest punct de vedere, acest proiect este cel mai conservator dintre toate celelalte depuse si aproape ca nici nu-i de mirare ca a fost cel ales pentru a intra in discutia Camerei Deputatilor.

Cea mai novatoare este initiativa legislativa depusa la 22 decembrie 1998 si avand-o ca autoare pe Daniela Popa, deputat independent, prin demisia din PDSR. Avand ca scop declarat transformarea luptei politice in competitie politica, a carei miza nu va fi doar obtinerea guvernarii, ci chiar guvernarea insasi, proiectul de lege isi propune schimbarea modalitatii de alegere a senatorilor si deputatilor. Astfel, pentru alegerea membrilor Senatului si a unei parti a membrilor Camerei Deputatilor se propune sa se organizeze scrutin uninominal majoritar relativ, urmand ca pentru alegerea celorlalti deputati sa se organizeze scrutin de lista.

Organizarea scrutinului uninominal in cazul ambelor Camere ar presupune o impartire administrativa a circumscriptiilor plurinominale in circumscriptii uninominale, in doua etape: o data conform numarului de deputati si o data conform numarului de senatori. Aceasta organizare nu se va dovedi insa una prea lesnicioasa, avand in vedere faptul ca numarul de deputati din fiecare judet nu este egal cu cel al senatorilor, mai mult, in unele judete cele doua numere sunt unul par si altul impar. In cazul alegerii Camerei Deputatilor, dupa alocarea mandatelor castigate in urma votului uninominal, se aloca celelalte mandate potrivit rezultatelor alegerii prin scrutin de lista.

Asocierea celor doua tipuri de scrutin este, in opinia deputatei Daniela Popa, solutia cea mai adecvata, deoarece imbina interesul cetatenilor cu interesul partidelor.

Desi reforma sistemului politic romanesc poate avea un inceput in reforma sistemului electoral, totusi, aceasta propunere legislativa privind modificarea si completarea Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului aduce prea multe lucruri noi pentru a putea fi discutata in aceasta legislatura.

Aproape concomitent, si anume la inceputul lunii martie a anului trcut, tot la Camera Deputatilor au fost depuse alte doua initiative avand acelasi subiect, una dintre ele apartinand Grupului parlamentar al PUNR, reprezentat de presedintele acestuia, Ioan Gavra, iar cealalta avandu-i ca autori pe Radu Ghidau si Octavian Bot, doi deputati PNTCD de Arad, respectiv Bihor.

Vom incepe cu propunerea legislativa apartinand celor doi deputati PNTCD, care promoveaza unele solutii radicale in ceea ce priveste modificarea sistemului electoral pe baza caruia se desfasoara alegerile Camerei Deputatilor si Senatului.

Astfel, alegerea deputatilor se va face printr-un sistem mixt, aproximativ doua treimi dintre ei urmand a fi alesi printr-un sistem uninominal majoritar relativ, la nivelul circumscriptiilor uninominale, si o treime prin scrutin de lista, la nivelul unor circumscriptii uninominale, reprezentand judetele tarii si municipiul Bucuresti.

Senatorii, la randul lor, vor fi alesi printr-un sistem uninominal majoritar relativ, o parte din mandate fiind atribuite la nivelul circumscriptiilor uninominale candidatilor care obtin cel mai mare numar de voturi in circumscriptiile respective, urmand ca repartizarea celorlalte sa se faca la nivelul circumscriptiilor plurinominale, in favoarea candidatilor care obtin cel mai mare numar de voturi, dintre cei care vor fi pierdut alegerile in circumscriptiile uninominale.

Atribuirea mandatelor la nivelul circumscriptiilor plurinominale, atat pentru Camera Deputatilor, cat si pentru Senat, urmeaza sa se faca astfel incat numarul de mandate detinute de un partid intr-o circumscriptie plurinominala – mandate obtinute la nivelul circumscriptiilor uninominale si mandate obtinute prin distribuirea care se face la nivelul circumscriptiilor plurinominale, cumulate – sa fie proportional cu suportul electoral de care se bucura partidul respectiv in acea circumscriptie. Diferenta dintre cele doua Camere consta in faptul ca, in timp ce in cazul Camerei Deputatilor suportul electoral al unui partid intr-o circumscriptie plurinominala este dat de numarul de voturi obtinut de lista de candidati propusa pentru respectiva circumscriptie, in cazul Senatului suportul electoral reprezinta totalitatea voturilor obtinute de candidatii sai din toate circumscriptiile uninominale care compun respectiva circumscriptie plurinominala.

Acest proiect mai contine si o interesanta propunere legata de ziua desfasurarii votarii, precum si de intervalul de timp in care alegatorii isi pot exprima dreptul la vot. Astfel, se propune ca votarea sa aiba loc sambata, si nu duminica, intre orele 7,00 – 19,00.

De asemenea, se propune si modificarea reglementarii referitoare la activitatea observatorilor romani, prin preluarea textului din Legea alegerilor locale care reglementeaza aceasta activitate, eliminandu-se, astfel, restrictiile nejustificate impuse acestor observatori. Prin aceasta se are in vedere unificarea statului observatorilor interni in cazul alegerilor parlamentare si locale.

Initiativa PUNR are in vedere o alternativa electorala compensatorie la nivelul celor doua Camere ale Parlamentului. Astfel, alegerea Senatului se va realiza pe baza scrutinului uninominal majoritar relativ si a scrutinului partial de lista (Senatul reprezinta, numeric, doar o treime din Camera Deputatilor). Pentru alegerea Camerei Deputatilor se va utiliza scrutinul majoritar de lista si scrutinul uninominal partial. In acest fel, un numar egal de senatori si deputati vor candida in circumscriptii uninominale – circa 75% la Senat, respectiv 25% la Camera Deputatilor. Ceilalti senatori si deputati – respectiv circa 25% la Senat si 75% la Camera Deputatilor – vor fi alesi prin scrutin de lista.

PUNR-ul nu scapa nici ocazia infiintarii inca unei comisii. Este vorba de Comisia interguvernamentala pentru alegeri, organ cu activitate permanenta, subordonat primului-ministru. Conducerea activitatii acestei comisii ar trebui sa fie asigurata, in comun, de catre ministrul justitiei si ministrul de interne. Atributia esentiala a comisiei va fi coordonarea organismelor implicate in pregatirea, organizarea si desfasurarea alegerilor.

O alta propunere interesanta este cea care reglementeaza banala, de acum, situatie in care un deputat sau senator paraseste, din proprie initiativa, pe parcursul legislaturii, grupul parlamentar al partidului sau aliantei politice pe listele carora a fost ales. In acest caz, se propune ca incriminatul sa isi piarda calitatea de deputat, respectiv de senator, si sa fie inlocuit de primul supleant de pe lista de candidati ai circumscriptiei, daca acesta si-a pastrat calitatea de membru al partidului respectiv.

Chiar daca aceasta idee aparea si in propunerea facuta de PDSR, dezbatuta deja in Camera Deputatilor, ea nu a trecut la vot, desi toate partidele se confrunta cu aceasta problema. Sa nu uitam ca o consecinta a acestui fapt este aparitia in randul partidelor parlamentare a unor formatiuni politice care nici macar nu existau in momentul ultimelor alegeri, Alianta pentru Romania, Partidul Noua Romanie si Partidul Popular Roman fiind cele mai remarcabile exemple.

Prin initiativa PUNR se incearca si rezolvarea sensibilei chestiuni a cartilor de alegator, prin introducerea obligativitatii ca pana la data de 31 martie 2000 Guvernul sa asigure inmanarea acestora cetatenilor cu drept de vot din listele electorale ale localitatilor in care isi au domiciliul. Acest lucru a devenit, din pacate, o data cu trecerea timpului, imposibil, cel putin pentru alegerile care vor avea loc in acest an.

Toate cele patru propuneri de modificare si completare a Legii pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului contin elemente interesante si demne de luat in seama. Din aceasta cauza, foarte util ar fi fost sa se stranga toate aceste recomandari intr-o initiativa comuna, care sa fie ulterior dezbatuta in cele doua Camere ale Parlamentului. Aceasta propunere, de altfel discutata in Camera Deputatilor, nu a intrunit din pacate necesarul de voturi pentru a fi adoptata.

Aprobarea, in Camera Deputatilor, a propunerii legislative de modificare si completare a Legii nr.68/1992, in urma cu aproape un an, a facut ca intre timp sa apara noi tentative. Una dintre cele mai interesante, datand din luna februarie a acestui an, reprezinta, totodata, o noua incercare de rezolvare a spinoasei probleme a independentilor. Initiativa porneste de la realitatea ca 1/3 din parlamentarii alesi pe lista de partid au parasit grupurile parlamentare ale partidelor pe listele carora au intrat, in prezent figurand ca independenti, apreciindu-se drept cauza a acestei situatii batalia pentru ocuparea unui loc mai sigur pe listele de partid, batalie purtata in special de cei care, intr-o relatie pur formala cu electoratul, simt pericolul de a fi eliminati de pe scena politica. Rezolvarea acestei probleme, sta, in opinia celor 55 de initiatori, in folosirea votului preferential pe liste, care ar putea fi cel putin un experiment pozitiv in trecerea spre sistemul majoritar cu scrutin uninominal, daca nu solutia cea mai potrivita pentru situatia politica a Romaniei de azi.

Avantajele acestui sistem rezulta, in primul rand din faptul ca alegatorul poate alege intre sistemul prezent si votul preferential. Astfel, daca voteaza in caseta unui candidat, alegatorul s-a decis pentru votul preferential. Daca cel putin jumatate plus unul dintre alegatori stampileaza lista de partid, lista ramane blocata. In aceste conditii, partidul nu pierde nici un vot, de asemenea, candidatul admis este ales la nivelul circumscriptiei electorale, si nu la nivelul intregii tari, iar candidatul devenit parlamentar va intelege ca va ramane in Parlament atata timp cat isi va face datoria.

Dupa cum am mai aratat, doar propunerea initiata de PDSR a fost dezbatuta si va deveni lege. Celelalte initiative legislative privind modificarea si completarea Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului, chiar daca raman in continuare pe agenda de lucru a Parlamentului, exista foarte putine sanse de a mai fi discutate vreodata, deoarece momentul alegerilor e tot mai aproape, si putini politicieni ar fi de acord cu modificari radicale ale sistemului de vot pe ultima suta de metri.

De altfel, asa cum ne-am obisnuit, completarea cadrului legislativ pentru organizarea alegerilor generale din toamna se va face printr-o ordonanta de urgenta. Textul acestei ordonante de urgenta va cuprinde referiri la listele de alegatori, cartile de alegatori si la infiintarea de oficii electorale la nivel de sector.